Copilul este dragostea noastra suprema, prin el avem ocazia de a arata lumii ca putem construi de la zero oameni cu caractere sanatoase. Acest lucru nu este usor, il stim toti, este un efort sustinut si de lunga durata – este un drum la care noi, ca parinti, trebuie sa avem grija cui cerem parerea sau ajutorul: fie ca este vorba despre un impas, fie ca este vorba despre educatie. Copilul meu urmeaza cursuri de limba germana – este fericit, merge la cursuri cu o placere nemaipomenita si povesteste cu drag despre “doamna”. Pentru el, limba germana este o distractie, este o ocazie de a ne bucura si pe noi atunci cand ne arata cum a invatat el sa citeasca sau sa scrie, la cei aproape 8 ani, cuvintele acelea lungi si complicate pentru unii (asa ca noi, parintii lui). Ma bucur ca am ales asa cum se cuvine, suntem linistiti si stim ca este pe maini bune! Multumim din inima! Cristina Stanciu

Conform cercetatorilor IQ-ul nu este un predictor al succesului in viata, in schimb daca vorbim despre IE (inteligenta emotionala) avem un predictor clar fiind tratate dimensiuni precum (respectul de sine, constiinta de sine emotionala, asertivitatea, independenta, autoactualizarea, empatia, responsabilitatea sociala, relationarea interpersonala, toleranta la stres, controlul impulsurilor, testarea realitatii, flexibilitatea, rezolvarea de probleme, optimismul, fericirea). Afland aceste informatii intelegem ca nu este important sa avem un copil de 10 fiindca asta nu inseamna ca va fi un adult implinit/fericit ci este important sa-i oferim un mediu in care aceste dimensiuni ale inteligentei emotionale sa fie cultivate. Pentru fiul meu am gasit scoala care sa inteleaga si sa functioneze conform acestor principii: este respectat ca individualitate, ii sunt acceptate si intelese emotiile, primeste raspunsuri argumentate si este motivat sa gandeasca analitic, ii este cultivata independenta, este responsabilizat prin diverse metode, intalneste personal optimist, dedicat intr-un cadru lipsit de impuneri, etichetari, competitie. Pentru noi scoala Micul Lord a fost o revelatie fiindca desi este o scoala privata nu este o scoala comerciala, in general scolile se promoveaza bazandu-se pe rezultatele academice ale scolarilor, rezultate obtinute prin presiune, volum imens, comparatii si etichetari ceea ce nu se intampla la Micul Lord, aici cresc suflete sanatoase inconjurate de iubire si apreciere iar rezultatele sunt pentru viitorul lor ca adulti, nu pentru trecutul printilor sau intrebarile bunicilor. La Micul Lord elevii au rezultate bune fiindca sunt motivati sa invete, iar motivatia pentru invatare este strans legata de curiozitate, de increderea in sine si de identificarea intereselor copilului. Multumim intregului colectiv Micul Lord si in special doamnei director Troncea! Cu drag Madalina Culetu, mama fericita de baiat fericit!

Vreau sa scriu acest testimonial mai lung, pentru ca in mod sigur povestea noastra este a multor altor familii cu copii prescolari. Am ales gradinita Micul Lord dupa multe – din pacate – experiente triste pentru fetita mea la alte “gradinite”. Lamurire: gradinita ar trebui sa se numeasca doar acele insititutii acreditate ca atare de Ministerul Educatiei, asa cum este Micul Lord! Cand, inainte, am primit contracte si  chitante care la prestator aveau trecute  denumiri precum “club” sau “fundatie”, iar la servicii, in loc de scolarizare / instruire, stipulau “supraveghere copil” recunosc ca trebuia sa imi pun probleme serioase! Aveam sa le vad si sa le simt, insa: neglijenta personalului, cuplarea la grupa a copiilor de varste diferite, din… economie, astfel incat copilul meu de 4 ani care acasa discuta in fraze complexe a revenit la onomatopee, precum colegii mai mici… duritatea educatoarelor care strigau sus si tare ca un copil pana nu vomita bila verde de plans dupa mama nu reuseste sa se acomodeze in colectivitate, deci sa fac cale intoarsa spre casa inca de la poarta daca se poate, ca au ele grija sa-mi integreze copilul… ceea ce il va ajuta la scoala, unde se pare ca fascismul s-a pogorat direct si fara drept de apel… lipsa totala de comunicare si transparenta directiune –  parinti, copii lasati neschimbati, televizor mergand in timpul in care trebuia sa aiba loc activitati, zgarcenia de materiale didactice, consumabile si materii optionale, lipsa de preocupare pentru a preintampina celebrele imbolnaviri in masa a copiilor, mancarea ieftina si proasta ascunsa sub denumiri pompoase in meniuri… lucruri pe care nu le descoperi la prima vizita… Bine ca au trecut aceste cosmaruri! Dupa prima zi la Micul Lord, fetita mea mi- spus: “Multumesc ca m-ai mutat aici! Esti cea mai buna mama din lume!”… Stiu ca suna pompos si umflat… dar mie imi suna jenant… pentru ca cea mai buna mama din lune nu i-ar fi provocat copilului ei atatea stresuri, neplaceri, insomnii, tantrumuri si  mai ales o gastrita foarte rebela… Acum, la Micul Lord, copila mea vine cu drag si spune ca nu ar trebui sa mai existe si 2 zile libere in saptamana… A invatat enorm de multe lucruri, a capatat, cu ajutorul blandetii si dedicarii doamnei educatoare si a grijii si chiar respectului, as putea spune, manifestate de doamnele ingrijitoare, independenta si increderea pe care altii credeau ca le pot obtine doar prin forta si duritate. Aici totul e prietenos, plin de caldura si pasiune, precum sufletul omului minunat care conduce institutia! Spatiile sunt un adevarat rasfat, mancarea gatita proaspat in incinta de catre maini daruite cu gust de “acasa”, nu se face economie la confort, grija, precautie, pasiune pentru dascalit si o iubire sincera pe care nu speram sa o mai intalnesc in aceasta bransa! De la anul, fetita mea va fi scolarita tot aici, la clasa pregatitoare, pentru ca nu vrem sa ne despartim de conceptul si misiunea “Micul Lord”, cele care isi propun sa impleteasca in coditele copilariei in egala masura dragostea de informatie, frumusetea caracterului si, foarte important in lumea in care traim,  increderea ca TOTUL SE POATE!